La o casa in care s-au perindat oameni si oameni, ajung plicuri de toate marimile cu aceeasi adresa, doar cu numele destinatarilor diferite. De-acum i-am invatat: factura pentru curentul electric vine pe un nume cu rezonanta spaniola, restul… pe numele proprietarului iar factura la cablu are la destinatar: ‘the resident’.

Vin plicuri de la firme sau comunitati din care au facut parte cei care au fost de-ai casei… Nici nu mai trebuie sa ma uit pentru cine e scrisoarea, recunosc logo-ul si stiu daca trebuie sa o las la vedere sau daca o pun in micul depozit de scrisori al casei. Mai sunt plicuri cu numele false date de oamenii care au stat aici si pe care nu le-ar fi deschis dar le las acolo, peste depozitul de scrisori, nu se stie… poate o sa vina intr-o zi sa si le ‘revendice’. Si bineinteles, mai este corespondenta care vine si nu ramane sigilata in depozitul despre care am pomenit.

De o bucata de vreme pana mai azi, s-a adunat o gramajoara de plicuri cu numele unui coleg din casa (irlandez de origine), care pleaca in deplasari cu saptamanile. Azi s-a intors omul, si-a citit corespondenta si ca de obicei, a lasat-o imprastiata prin toata casa (odata am gasit un plic de-al lui si pe scari dar asta e alta poveste). Acum, pe masa din bucatarie ‘troneaza’ o felicitare cu un brad de Craciun… cool!

Cine stie in ce falie temporala oi fi traind aici…

A trecut satelitul pe deasupra Iasului si i-a facut poza mai pe la pranz asa, dar nu cu mult timp in urma chiar pe 7 decembrie 2005 (asa spune Google Earth) dar nu inteleg de ce asa tarziu se vede si la noi. Frumos, foarti frumos, foarti frumos! Daca mai insistau un pic, imi vedeam si balconul.

Cat haladuiesc eu pe strazi, va las in Copou (Universitatea Al. I. Cuza e in partea de jos a imaginii).

P.S. Ca tot veni vorba de Copou, asa sa-i ramana numele!

Romanii
Cand se exileaza
Se aseaza de-a lungul caii ferate,
In Europa,
Sau, daca mai e loc, pe langa gari.

Sa fie mai aproape de casa,
Sa poata prinde primul tren
La o adica.

Asta le da sentimentul
Ca nu s-au indepartat prea mult.
Mergand pe langa calea ferata,
Sau auzind suieratul trenurilor,
Ei comunica permanent
Cu tara.

Primavara, mai ales,
Cand magnetismul terestru
Tulbura sus cocorii,
Ei stau tristi pe bagaje
Si asculta cum, intraductibil,
Vuieste terasamentul
De dor.

‘Te aburc cuminte pe pervazul sufletului meu, te sterg moale de praful ne-comunicarii iernatic de grele si, la urma toata, te pun frumos in gand cu soare…’

Autor cunoscut in primavara corolata… aaa, colorata

Azi o fost asa frumosa vremea pe-aici… si o mirosit a primavara si a viata. Ca omul bucuros de caldura, am deschis si eu geamurile sa las soarele sa intre in casa si ce mi-a fost dat sa aud de la vecini, printre motoarele avioanelor care urcau in senin, spre tari, de mi se face asa un dor de duca? Manelute… exact ca acasa, in bloc, duminica dimineata… cand vecinii mei is harnici.

Da. Nu mai spun. Au invadat si gata. Americanii pun steaguri, olandezii lasa Heineken, noi o sa punem manele pe Marte ca sa vedem la ce trag extraterestrii mai bine.

De parca ar veni la timp si ar respecta programul la sange si pe deasupra, parca ar opri tot timpul cand le faci semn si parca le-ar da cu parfum in fiecare zi… asa e pretul biletelor de autobuz pentru transport local la ‘cirfulii verzulii de la ghines’.

Dar nu, nu e asa. L-au mai si scumpit un pic… ca deh, practic ar fi doua autobuze unul peste altul dar totusi, cu acelasi numar de roti. Doh! 

Da’ noi sa fim sanatosi!

Mulsani!

Cum ar fi daca s-ar putea merge cu nashu’ in avion?

…despre tineretile studentului universal care a trecut de faza ‘copilaria copilului universal’:

No mon’, no fun.
Your son

Vine si raspunsul:

So sad, too bad.
Your dad