De multe ori ma cert cu cuvintele si mai de fiecare data, treaba asta se termina cu ele luandu-si talpasita si plecand in lumea lor. Iar eu raman in lumea mea, muta de bucurie, de uimire sau tristete, doar cu niste onomatopee fidele si bineinteles cu gandurile zburdand.

Nu stiu unde ratacesc ele, cuvintele… dar se intorc cu intelesurile lor cu tot si se aseaza la vorba si intrecere cu gandurile: gandurile vs cuvintele cu intelesurile lor. Cand sa imi dau seama cine castiga, se intampla o chestie interesanta: apar metaforele si atunci, tine-te bine ca nu mai stii care pe care da gata! Si e armonie pana data viitoare…