Te intorci acasa
Putintel uzat,
dar multumit,
Multumit ca un bilet de tramvai aratat la control,
Si perforat exact unde trebuie.
Te-ai desirat cu generositate toata ziua
Si acum te aduni cu fiecare pas
Si astepti sa vii tot din urma,
Si vii de pretutindeni, ca un tren de marfa gol
Vii si nu te mai termini.
A fost o zi ca toate celelalte, plina de roade.
Nici n-ai ajuns bine la serviciu
Ca ai si inceput sa-ti depui activitatea
Pe birou, pe scaune, pe telefon si pe celelalte obiecte inconjuratoare
special amenajate.
Ai facut fata si la alte sarcini:
Ai cerut si ai dat tigari
Ai strins mina la cel putin o suta de cunoscuti
Grabindu-te sa le-o iei inainte cu intrebarea
‘Ce mai faci?’ ca sa n-apuce ei sa te intrebe,
Punindu-i astfel intr-o pozitie de inferioritate,
Si desigur ai vorbit toata ziua normal,
In limitele Dictionarului de Limba Romana Contemporana,
Circa cinci mii de cuvinte.
Si acum, in timp ce stringi rugina,
De pe cheia uitata-n buzunar,
Constati ca pietricelele care ti-au intrat in pantofi,
Ti s-au furisat rind pe rind si-n suflet
Si suna acolo ciudat
Asa incat copiii tai vor mai avea inca o jucarie
Pe care s-o zdrangane.
Chiar si nervii tai care ti s-au rasucit azi foarte artistic,
Vor putea fi folositi de ei cu succes
Drept zbirniietoare la noul zmeu de hirtie.
Peste citeva minute zmeul se va inalta vesel
Pe deasupra casei tale semnalizind in cosmos,
Ca pe pamint exista totusi viata
Care este valorificata la maximum.