Chiar asa… Unde fac eu revelionul? Habar n-am!
Halal raspuns!
Pai ce-i cu imaginea de mai jos?! Nu, nu-i fac reclama… putintica rabdare si povestesc.

S-au inmultit revistele astea de publicitate si informare, distribuite prin diferite mijloace… ca ciu(m)percutele dupa ploaie! Si daca esti la o bere, nu stii unde sa faci revelionul nu vrei sa casti gura sau sa auzi ce mai zic vecinii de la masa de-alaturi (care de altfel, pot avea niste discutii foaaaaarte interesante; chiar daca nu vrei sa le asculti, ti se baga in urechi), iei revista si te comporti exemplar pentru ‘marea oala’ in care esti bagat (din moment ce stai la o masa cu o revista de genul celei descrise mai sus) si care se cheama ‘public tinta’.

Rasfoiesti revista si iti sare in ochi o poza cu o casa galbena…
Citesti…
Mmm… ‘camere spatioase, decorate in stil romantic (dupa gustul cui, oare?!), jacuzzi’…
Ajungi la sfarsitul mesajului, da’ locatia… ioc! Pe antetul paginii scrie ca toate vilele astea sunt in judetul Suceava.
Da, dar unde?! Judetul e mare si sunt multe pensiuni galbene… pi-acolo.

Deci… nu mai pot face revul la pensiunea asta, ca nu stiu unde-i.
Da’ are jacuzzi, dom’le! Tz… tz… tz…

Ultimul comment citit de mine, la episodul pilot ‘Despre copilarie I‘, vorbea ceva de o bucata galbena de ziar. Coincidenta sau nu, eu planificasem sa povestesc de vocabularul meu cu litere si desene, din clasa a I-a. Si ce legatura are una cu alta? O sa vedeti…

Spunea Patratelu’ de sora ei care invata alfabetul si treaba asta e mai atractiva daca sunt si magnetii cu litere, de la Danonino. Ei bine, am zambit… pana la urechi (poate si peste dar nu mi-am dat seama), dupa ce am citit acel fragment. Am zambit chiar si magnetilor de pe frigider si m-am jucat cu ei dupa ce mi-am amintit cum am invatat eu literele.

*am inceput scoala intr-o zi de luni…

Dragii mei, mie mi-a spus intr-o zi ‘doamna’ (cum spuneam invatatoarei), sa decupam litere din ziare si sa le lipim intr-un vocabular, plus imaginea unui obiect al carui nume incepea cu litera respectiva. In pas cu abecedarul: ‘a mic de tipar’ si ‘A mare de tipar’. Vai, ce departe suna!

Si cum doamna a spus asta… pai acasa, parintii, nu mai aveau liniste pana nu-mi puneau un ziar in fata si foarfecele in mana. :)) Decupam ‘cea mai cea litera’. Din ce ziar? ‘Scanteia’ pe care o a avea tot poporul la indemana! Si cioparteam prima pagina, pana gaseam litera perfecta. :)) Imaginile… La astea era greu. Luam almanahul ‘Almanah’ :)) in mana si da-i dupa imagini! La litera ‘a’ am avut un arici. Iiiii, da… arici 🙂

Si acum… despre lipici, lipiciul ala pe care il intindeam cu lopatica ascunsa in cutiile de plastic mat. Nu-mi mai amintesc cum se chema… ‘Flaro’? Ca acele cu gamalie? Mirosul, in schimb, mi-l amintesc perfect…

Dupa ce am invatat alfabetul a aparut ‘Cutezatorii’… Nu-mi amintesc sa fi citit prea multe din teancul ala de reviste pe care il primeam la scoala, din ce in ce mai mare. Stiu sigur ca dadeam exact la ultima pagina, sa vad ce a mai pierdut… baiatul ala zapacit, pe care nu mai tin minte cum il chema. Gigel sau Gelucu Uitucu? Voi vi-l amintiti? Pierdea cate ceva si trebuia sa cauti ce a pierdut, prin paginile revistei.

Si ‘Gazeta matematica’… da, daaaaaa…

VA URMA

P.S. Cautand imagini din revista ‘Cutezatorii’, am gasit altceva: un site cu caricaturi si tot felul de date despre cei care ne-au incantat ochii si ne-au gadilat simtul umorului cu desene sau caricaturi, in reviste de azi sau de alta data. Nu strica sa treceti pe acolo.