Nici bine nu au cazut frunzele ca un ditai brad alb, stilizat, facut din sarme, incearca sa amonizeze cu tapusa dablinului iar magazinele s-au umplut cu pseudo promotii de Craciun.
Macar bine ca nu au inceput cu sase luni inainte.
…sunt doua strazi Tudor Vladimirescu. Atat.
Ianuarie 2007 – echipa Yahoo! Anunta cu mare tam-tam lansarea Yahoo! Messenger pentru Vista (mai frumos, mai stralucitor, mai cu multe… altele)
Decembrie 2007 – in sfarsit au lansat ceva: fara audio/video si altele alea promise.
2008 – fanii si curiosii au asteptaaaaaaat sa apara o versiune care sa includa tot ce au auzit ca va contine Y! Messenger pentru Vista …si-au asteptat, si-au asteptat si au primit cate-un pic, cate-un pic… in nici un caz, tot.
Octombrie 2008 – dupa lungi asteptari, fanii si curiosii mai sus mentionati au primit Y! Mess 9.0 si anuntul ca Y! Messenger pentru Vista nu va mai fi disponibil de-acum inainte, echipa propunandu-si sa se axeze pe dezvoltarea unei singure aplicatii pentru toate platformele Windows.
Si-a fost un mare-mare fas!
P.S. cu ocazia asta am aflat de digsby. incercati-l
Frumos la Germanica cu berica, wursti si transport ceas, plus vara adevarata. Da, frumos.
La o casa in care s-au perindat oameni si oameni, ajung plicuri de toate marimile cu aceeasi adresa, doar cu numele destinatarilor diferite. De-acum i-am invatat: factura pentru curentul electric vine pe un nume cu rezonanta spaniola, restul… pe numele proprietarului iar factura la cablu are la destinatar: “the resident”.
Vin plicuri de la firme sau comunitati din care au facut parte cei care au fost de-ai casei. Nici nu mai trebuie sa ma uit pentru cine e scrisoarea, recunosc logo-ul si stiu daca trebuie sa o las la vedere sau daca o pun in micul depozit de scrisori al casei. Mai sunt plicuri cu numele false date de oamenii care au stat aici si pe care nu le-ar fi deschis dar le las acolo, peste depozitul de scrisori, nu se stie… poate o sa vina intr-o zi sa si le ‘revendice’. Si bineinteles, mai este corespondenta care vine si nu ramane sigilata in depozitul despre care am pomenit.
De o bucata de vreme pana mai azi, s-a adunat o gramajoara de plicuri cu numele unui coleg din casa (irlandez de origine), care pleaca in deplasari cu saptamanile. Azi s-a intors omul, si-a citit corespondenta si ca de obicei, a lasat-o imprastiata prin toata casa (odata am gasit un plic de-al lui si pe scari dar asta e alta poveste). Acum, pe masa din bucatarie ‘troneaza’ o felicitare cu un brad de Craciun… cool!
Cine stie in ce falie temporala oi fi traind aici…
A trecut satelitul pe deasupra Iasului si i-a facut poza mai pe la pranz asa, dar nu cu mult timp in urma chiar pe 7 decembrie 2005 (asa spune Google Earth) dar nu inteleg de ce asa tarziu se vede si la noi.
Frumos, foarti frumos, foarti frumos! 🙂
Daca mai insistau un pic, imi vedeam si balconul.
Cat haladuiesc eu pe strazi, va las in Copou (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi e in partea de jos a imaginii).
P.S. Ca tot veni vorba de Copou, asa sa-i ramana numele!
Romanii
Cand se exileaza
Se aseaza de-a lungul caii ferate,
In Europa,
Sau, daca mai e loc, pe langa gari.
Sa fie mai aproape de casa,
Sa poata prinde primul tren
La o adica.
Asta le da sentimentul
Ca nu s-au indepartat prea mult.
Mergand pe langa calea ferata,
Sau auzind suieratul trenurilor,
Ei comunica permanent
Cu tara.
Primavara, mai ales,
Cand magnetismul terestru
Tulbura sus cocorii,
Ei stau tristi pe bagaje
Si asculta cum, intraductibil,
Vuieste terasamentul
De dor.
“Te aburc cuminte pe pervazul sufletului meu, te sterg moale de praful ne-comunicarii iernatic de grele si, la urma toata, te pun frumos in gand cu soare.”
Autor cunoscut in primavara corolata… aaa, colorata.