Sa dam primaverii ce merita si nimic mai mult. Adica, sa coloram luna cu clar de luna si sa radem verde. Sa privim inflorit si sa nu cumva sa plangem pentru ca…

Daca plangi vin trei pitici
din beteala si arnica
si te cearta ca nu vrei
sa vorbesti putin cu ei
si te ciup daca scancesti
in loc sa asculti povesti.
Daca razi vin sapte Flori
care s-au trezit in zori
drept la tine-n ochisori.

Sa ascultam picuri de ploaie si sa topaim in prima balta pe care o gasim pe trotuar, sa fredonam “Moon river” impreuna cu “our huckleberry friend” exact melo asta pentru ca ii stim versurile pe de rost. Si daca nu vrem sa mai fredonam, nu mai fredonam! Mergem intr-un triunghi magic de copaci si facem predictii: “e albastru sau alb cu albastru?”, “e cu stele sau norisori?”, “e sclipicios sau e doar luna mare acolo?”. Dupa ce facem predictiile, ne uitam in sus si vedem cum stam cu statistica.

Apoi, sa ne bagam nasul intr-o clatita mare-mare cu dulceata de gutui si sa radem cat clatita. Dupa ce-o mancam, vom rade de doua ori mai mult (o data cat noi si apoi cat clatita). Si sa zambim cand visam pentru ca somnul e prea batran si saracul de el uita sa zambeasca. Tre sa facem noi asta in locul lui…

Era o zi semi-insorita, semi-ploioasa, semi-vantoasa, semi-calda si semi-rece in Dublin iar io am primit un link despre Jameson Dublin International Film Festival. Asadar si prin urmare, “A fost sau n-a fost” (in engleza “12:08 East of Bucharest”), la a carui premiera am fost in Iasi (multumim inca o data, pe aceasta cale, profesoarei 3 care a facut revelionul la Busteni… :D), urma sa ruleze intr-o seara de vineri la festivalul de care am pomenit mai sus.

Asa se face ca l-am mai vazut o data si am gustat din plin romaneasca-romaneasca si nu romaneasca-englezeasca (subtitrata adica, si care in nici un caz nu a surprins asa cum au surprins replicile, urechile de la mama). Ca sa nu mai spun de imagini… si bucurii de stari sau stari de bucurii.

La ce a ras sala? La descoperirea misterului cautarii dictionarului de mitologie, de catre Jderescu (realizator de emisiuni “teve” – si apropos de nume, cum sa traduci vorbitorilor de engleza numele asta? ): pentru a face o introducere “inteligenta” in subiectul emisiunii “Problema zilei”, din 22 decembrie 2005, emisiune in care urma sa se afle daca a fost sau nu a fost revolutie in orasul acela la est de Bucuresti (care fie vorba intre noi, e oleaca la nord-est – cine o fost, stie) “vezi pagina 71 din scenariul filmului. 😀

Nu mai scriu decat ca filmul a fost programat seara (ceea ce insemna ca organizatorii l-au pus in top), ca sala a fost aproape plina, ca aici, in timpul filmului nu se vorbeste la telefoane mobile si… mai ales, ca m-a bucurat tare mult re-vizionarea.

Foarte frumos, foarte frumos!

(am terminat compunerea. acum mergeti sa cititi ce compunere s-a mai scris, despre acelasi film, in comunitatea ‘Descult’ si poate va uitati si la trailer)

A nu se crede ca e fo teorie a conspiratiei in sensu rau. Nuuu… E natura si oamenii si tot ce-i in jur, asa… Comploteaza!
Parca vad literele alea cum alergau repede-repede pe scara, sa formeze ele declaratia ceea frumoasa, exact cand trec pe-acolo. Nah… s-au zapacit dragele de ele dar asa le-am facut poza 😀

Trecand mai departe de patriotismul pe care fiecare il are, desi pretinde ca nu-l are (tot romanul spune “ce tara frumoasa avem” – fara continuarea aia “dar pacat ca e locuita”, pe care mai ales eu n-am s-o spun pentru ca tot ce mi-e drag, acolo e) am ajuns sa inteleg de ce se intreaba unii daca sunt sau nu mandri de poporul de care apartin.

N-am crezut niciodata ca voi trai si ziua in care sa imi cantaresc semenii vorbitori de aceeasi limba (nu spun ‘sa judec’ pentru ca le am eu pe ale mele, multe). Asadar, am ajuns sa cred in oameni de buna credinta, crestini si alte mase formate in functie de valori mai putin insa, pe criteriul ‘natie’

Hi Diana,
Ce faci?
Unfortunately we have Two Romanians from Bacau living in the house already and they doesn’t want to share with another Romanian speaker as they want to improve their English.

Sa ma ierte… nu stiu si nici nu vreau sa stiu cine sunt si ce e cu ei. Sa fie sanatosi, sa invete engleza si sa nu cumva sa faca Romania de ras; ar fi pacat ca si asa nu suntem vazuti prea bine (auzit si vazut cu ochii si urechile mele si la fel de dureros trait). Dar macar sa ma fi vazut si macar sa-mi fi spus EI in romana noastra, ce vor, ca i-as fi inteles. Nu-s batuta-n cap. Si din Bacau, de-aproape, ca zic asa! Ne-o trimis Stefan cel Mare tocma’ in Dublin 😀

O fi de la mercur retrograd… dar eu zilele astea nu cred in astre.

Sa-na-ta-teeee!

Ce mai scoate si tehnologia asta dom’le! De exemplu, multumita celor care rad zgomotos “pin bilou”, am intrat in posesia unui link care face un fel de desen al unei pagini web. Si cum blogul asta a facut doi anishori si am trecut de asta fara sa anunt, tocmai s-a ivit ocazia sa vedem cum mai arata. Infloritor, as spune 🙂