Author Archives: Dee

Greierele si furnica de Marin Sorescu

Ha!!! Poezia si cantecelul asta de ne-au stat pe buze toata vara si ne-au lasat mult folositul dicton: “Acuma joaca!” (nu conteaza de e vara, e mare, e cald si soare sau frig in coada de covrig), este… a cui sa fie? A cui sa fie? Pai scrie mai sus… (din volumul “Singur printre poeti”).

– Surioara draga, am…
Am venit sa-mi dai si mie…
Pan’ la primavara…
– N-am.
– …un graunte… ai o mie.
– N-am.
– Dar toata lumea stie:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da’ nu vreau
sa-mprumut!
Asta-vara ce-ai facut?
– Am cantat…
– Acuma joaca!
– Imi e foame, c-as juca…
– Joaca…
– Nu ma enerva,
Ca-s nervos… imi dai, or…
– Ba.
– Esti zgarcita…
– Ma inchin.
– Da’ o sa te-ntind putin.
Si-agatand vioara-n grinda
Greieru-nsfaca furnica
Si-ncepu “sa o destinda”.
Si-a batut-o zdravan, vere!
Apoi s-au oprit. Tacere.
Amandoi stateau ca muti.
– Ei, acuma ma-mprumuti,
Surioara?
– Cu placere.

This entry was posted in Poezele by .

Za Tizz

A venit in vara, cu ochi albastri si s-a ascuns dupa unitatea cetrala. Ca sa vezi… stia sa toarca la fel ca unitatea centrala si mai bine, chiar 🙂

L-am numit Tizz… si asa i-a ramas numele, desi ar fi mers tare bine Pandele. Nomal ca a cunoscut copacii, dorindu-si in sinea lui de motan sa cunoasca si pompierii (doar toata lumea stie ca reprezentarea pompierilor in lumea pisiceasca este aceea de ‘fiinta umana care suporta zgarieturile pentru a ne cobori din copac si care crede ca ne ajuta’)

Personalitatea lui a venit la pachet cu tot cu ochii albastri dar noua, astora mari, ne-a trebuit un pic s-o descoperim si sa ajungem sa comunicam, sa tratam probleme, sa ne exprimam multumirile sau pur si simplu sa ne tachinam. Inca nu l-am invatat sa scrie dar s-ar putea sa ajunga mare erudit motanul Tizz pentru ca traind in mediu universitar, face schimb de vorbe si cunostinte cu toata lumea care il viziteaza. Problema lui cea mare este ca se repeta si nu stie cand sa se opreasca din povestit (mai stim noi si e altii). Asta e foarte greu de negociat si acum… tare mi-as dori sa ne mai contrazicem un pic si el sa fuga maraind pe sub pat sau in alta camera!

Deci da, mi-e dor de Tizz dar stiind ca e pe maini bune, e ca si cum l-as auzi snifaind dimineata 🙂

tizz_01

Cu vesnicul nas murdar de cafea si privirea “It wasn’t me!”, za Tizz 😀

Cadoul sapca

Langa Spire, tapusa din Dublin, (ca asa ii va ramane numele)… sunt multe. Da’ n-am sa intru in amanunte. Nu. Doar atat va spun: la Irlanda estem prize cu trei gauri, la fel ca si pe cealalta insula, mai mare si se mai circula cu masina cu volanul pe dreapta, pe partea stanga a strazii. La ei e mai greu sa faca la dreapta :)) si la un irlandez sau un englez cu siguranta nu ar merge melodia aceea ‘Nu ne mai trageti pe dreapta’. Iar restul… astialalti din Ioropa mare, sa nu incerce sa inteleaga semafoarele: multe si asezate toate (mai bine nu zic asezate si zic ‘cazute’); deci, semafoarele parca-s cazute din cer, direct in intersectie: cum a dus vantu samanta de semafor si cum au crescut de la ploaie.

Asa… dar sapca? Pai cum sa fie? Mi-a zis un nene de la un magazin cu adaptoare pentru prize, de langa Spire, ca sapca aia de-o port eu cu mandrie toing-toing, pen’ ca e cadou, nu prea are ce cauta in tara verde cu semafoare crescute unde apuca, in intersectie. Am mai auzit io, da’ nu m-am gandit ca-i chiar asa. Si doar pe mine nu ma intereseaza ca scrie ‘England’ pe ea sau ‘Ireland’, nu ma ploo. Dar pentru ca nu e frumos sa fii privit ca obraznic intentionat si sa te simti in continuare obraznic neintentionat, mi-am luat alta sapca… mi-am facut-o cadou, cu alte cuvinte.

Despre lucrurile bune

…dau cu link cu tot, un citat dintr-o carte (prietenii stiu tot timpul de ce – ca sa citam din contemporani 🙂 ) pe care am indragit-o tare mult in copilarie, ‘Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai’ (la fel si ‘Doctorul Aumadoare’ 😀 ).

Doar Habarnam nu prea lua parte la jocuri. El spunea:
– Acum n-am timp pentru joc. De citit, mai citesc eu cu chiu cu vai, dar de scris nu pot decat cu litere de tipar. Trebuie neaparat sa invat sa scriu frumos. Nimeni in afara de mine nu stie pentru ce-mi trebuie asta.

In loc sa se duca la popice sau la fotbal, Habarnam se aseza la masa si se apuca sa citeasca. Nu citea decat o pagina pe zi, dar asta, desigur, ii era de mare folos. Uneori citea si cate doua pagini: pentru azi si pentru maine. Dupa ce ispravea cu cititul, isi lua un caietel si incepea sa scrie. Acum nu mai scria cu litere de tipar ci de mana, dar la inceput tare le mai facea anapoda. Pe atunci, in loc de litere, apareau in caietul lui un fel de mazgaleli si incolacituri, insa Habarnam isi dadu foarte multa silinta si treptat se obisnui sa faca literele frumos, atat pe cele mari, adica acelea cu care se incepe fraza, cat si pe cele mici. Mult mai mare necaz avea cu petele de cerneala…

Habarnam isi impodobea deseori caietul cu pete de cerneala. Si pe deasupra, de indata ce facea o pata, dadea cu limba peste ea. Din cauza asta petele lui de cerneala capatau si cate o coada lunga. Acestora el le spunea comete. Asemenea ‘comete’ se lafaiau aproape pe fiecare pagina. Dar Habarnam nu se descuraja, deoarece stia ca rabdarea si munca il vor ajuta sa scape si de ‘comete’.

habarnam

Sursa este habarnam.org (mergeti acolo de cititi tot) iar omului care s-a ocupat de asta, ii foarte multumesc!

Wazzzzup?!

Cum mai este vremea? Va ploua, va ninge? Va treaba cu tunete si fulgere? Va bine cu soare si nori pufosi? Functionati?

status

Nu m-am putut abtine sa fac si eu ce am vazut pe la altii… adica sa fac un inventar de statusuri. Un fel de buletin de stiri cu rubrica meteo inclusa 🙂

Sanatate!

O amoeba de Marin Sorescu

‘Ce mai faci?’
Intr-o buna zi luna
A intrebat pamintul.

De milioane de ani
Il tot vedea muncindu-se,
Mutand marile dintr-un continent
Intr-altul,
Experimentand gheturi si vulcani
Si stricand zilnic o gramada de munti.
‘Ce mai faci?’
A repetat ea.

Pamantul a raspuns obosit si grav.
‘O amoeba’.

Atunci luna a incruntat din sprincene,
S-a facut ca intelege
Misterul creatiei si al vietii
Si a plecat mai departe gandindu-se:
‘Fleacuri de-ale barbatilor’.

This entry was posted in Poezele by .

Recomandarea casei

Recomandarile de tipul: ‘Vinul casei’ se transforma azi in ‘Pagina cu shpil’

Asadar, nu de mult timp s-a nascut pi ici, pi la Iesi, Ecademic. Ce-i asta? E un site pe care se nasc retele nu chiar de ‘tofelul’… ci ecademice. Ceea ce mi-a placut mult aici este faptul ca fiecare are in primire o usa pe care prietenii pot lasa mesaje (cum unora le place sa picteze, asta e o adevarata bucurie). Interfata este prietenoasa dar nu spun mai multe pentru ca echipa celor de la Ecademic zice asa: ‘ti se arata dupa ce intri’.

ecademic

De doua ori de Marin Sorescu

Ma uit la toate lucrurile
De doua ori,
O data ca sa fiu vesel,
Si o data ca sa fiu trist.

Copacii au un hohot de ris
In coroana de frunze
Si o lacrima mare
In radacina.
Soarele e tinar
In virful razelor,
Dar razele lui
Sint infipte in noapte.

Lumea se inchide perfect
Intre aceste doua coperti
Unde am ingramadit toate lucrurile
Pe care le-am iubit
De doua ori.

This entry was posted in Poezele by .

Proces verbal de constatare

Deci, lucrurile s-au intamplat ca se cam duse vara, gata… Toamnele apar tot timpul pe 1 octombrie. E mai suportabila data asta de toamna decat 1 septembrie; ca doar in septembrie e cald si bine (inca).

Constatam trecerea verii cu alai de verde copt si grau galben fosnind, cu nopti calde si greieri multi (facem abstractie de tantari). Am semnat pentru primire, acum semnam pentru lichidare la ‘vara’. Constatam in continuare ca vine toamna, care nu e de ici de colo si nici de lepadat, ca vine calda (cel putin asa se arata pe 1 octombrie) si o sa vina cu ploaie. A fost, da… a fost cu guturai. Gata. Si o sa mai fie cu bruma, ca deh! ‘brumarel’ ii zice lunii curente, in care semnam acest proces verbal.
Pinguinii ar trebui sa se simta minunat dar inca mai dau din umeri timid si oarecum intrebator: ‘La ce bun frigus, cand e asa de bine vara?’ Dar… le-ar placea tare mult sa se legene pe patinoarele aduse de frig.

Semnam de primire, cu infrigurare oarecum, pentru ca nu stim sigur daca vor veni transporturile cu frunze galbene. Totusi promotia aia din panere am vazut-o, primit-o, gustat-o… pus la pastrare.