In Vama din gand e vara tot timpul. Vama din gand ramane in gand dupa ce ai vazut-o prima data. N-am stiut niciodata si nici de-un an incoace nu stiu de ce place atat de mult Vama… Nu e doar plaja, nu e doar linistea… Cel mai mult si mai mult ESTE cu cine mergi in Vama. Si e musai, dar musai, frumos sufletul si ochii celor cu care ajungi in Vama.

Si muzica… poate de la muzica se trage tot. Cine stie?
Vama din gandul meu suna exact ca ‘Tickets To Heaven’ a celor de la Dire Straits si e pe seara, asa… cand iti iei un hanorac in spate si mergi pe plaja cu picioarele in valuri calde si-albastre de Mare Neagra. Vama din gandul meu nu e plina, asa cum am vazut in fotografiile de pe mail. Nu. Vama din gandul meu are plaja pustie dar nu foarte pustie. Si tot Vama mea are gust de gulas si la desert e neaparat cu cirese.

Vama mea e cu degete in nisip si se bea dimineata la cafea… Si cu cirese, sigur e cu cirese.

Daca n-ar fi muzica, zic io cu intelepciune si cu o fatsa foarte serioasa, ar fi Nimic cu N mare de tipar). Da’ nu asa! Nimic-nimic!

Am mai vorbit si anul trecut pe blog, despre cateva melodii. M-am gandit acum, intr-o pauza, ca sunt melodii care linistesc pur si simplu. Evident, cu anii, se tot aduna dar reactia este aceeasi: liniste si pace.

Si e tare bine sa mai schimbi muzici cu oamenii. Nu se stie cand mai gasesti o piesa de asta care sa calmeze, sa mai detensioneze nervul, sa contribuie la disparitia clipitului nervos si sa dea asa… o stare de ‘jemanfisism’ crunt (vorba cuiva).

Oribil de frumoase in viziunea nervului:

DAMIEN RICE – Blower’s Daughter
DEBUSSY – Clair De Lune
DIRE STRAITS – Why Worry
KATIE MELUA – Just Like Heaven
HANS ZIMMER – Now We Are Free
PAVAROTTI & BONO & BRIAN ENO – Miss Sarajevo
NORAH JONES – Come Away With Me
THE POGUES – Summer In Siam

UPDATE cu link-uri in Decembrie 2012

Cica istoria se repeta. De ce nu s-ar repeta lumea si in blog? Nori si ploaie care nu e ploaie. O gramada mare de apa asteapta impreuna cu broastele, sa imprastie unde. Ce ‘unde’? Care ‘unde’? Pe ‘unde’ apuca, sub picuri de ploaie.

Astazi nu se mai stinge varul. Doar cimentul mai miroase a var si gledul. Restul, e neted si simplu, culoarea untului. Deci daca nu se mai stinge varul, de ce ar ploua tare? Nu mai bine s-ar plimba nori din astia bucalati peste capetele noastre si ar invata luna sa se joace de-a v-ati ascunselea cu ochii nostri?

Si ce e cu repetatul? Pai ce sa fie? Nu ma mai repet, ca nu mai am sesiunea mea. In schimb o am pe-a altora. Si e frumos sa mai vezi cum e in sesiune, asa de exercitiu. Consider ca orice om mare sau mare om, ar trebui sa aiba cate un examen, asa de control in fiecare vara. Asta ca sa simta cum e sa fie vara placuta dupa examen. Sau de exemplu, sa-si aduca aminte ca odata, cu ani in urma (aici ma repet si tre’ sa ma credeti pe cuvant), era in examene si altii jucau fotbal la Campionatul Mondial. O sa ma uit si io la finala cu var nestins pe pereti si o sa stiu scorul si cine va fi campioana (tin cu Olanda pentru ca au tricouri portocalii, cu Cehia pentru ca ne-au batut si nu-mi place Ronaldihno. Scurt.)

Haaamm-taradam… Iarba verde si cosita cu moto. Hmm si tot miroase a iarba verde. Cu fum cu tot dar tot miroase a iarba verde. Si varul nu miroase a var dom’le. Nu miroase si gata. Si ploua cat sa ude un pic caldaramul si sa se stropeasca neindemanaticii.

Mare-i ziua! Acusha e solstitiul de vara. Cine spunea ca toate-s bune si frumoase si la vara, cald? Nu e chiar asa cald. Oare ar trebui, pentru ca nu-i chiar asa cald, prin compensatie, restul celorlalte sa fie si mai bune si mai frumoase? Eu zic deci, da…

Sanatate!